sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Friends.


Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.

 William  Shakespeare


        Vreau sa va spun un lucru, tuturor care credeti ca fara prieteni/persoane care sa va fie alaturi macar o data rezistati in realitate: Nu e posibil asa ceva. 
De ce-mi permit sa va spun acest lucru? Poate fiindca eu stiu, poate fiindca m-am gandit cum ar fi daca as fi o singuratica. E oribil, dupa mine, sa nu ai pe cineva caruia sa-i spui ce simti, de ce esti trist, de ce plangi si de ce razi. E dureros sa stii ca nimeni nu te asculta. Dar, e si mai ingrozitor sa stii ca cineva te asculta si -apoi pleaca si te lasa singur. E mult-mult mai dureros. Ma rog, nu vreau sa trecem la drame...
De fapt, in postul acesta, as vrea sa le multumesc (din suflet) tuturor care mi-au fost aproape, imi sunt si sper eu, vor continua sa fie, indiferent de felul in care timpul ne modeleaza si viata ne pune la incercari. Dragilor, o sa va i-au pe rand. 


Diana ( Hachi , Didi, Cherie, Dei s.a.m.d. ) ; crede-ma, nu stiu ce m-as fi facut fara tine. Nu-mi spune : exact ce-ai facut si pana acum, ca-ti voi intoarce vorbele imediat. Stii de ce? Aveam nevoie de cineva cu care sa ma inteleg perfect, aveam nevoie de cineva care desi-i mai mare decat mine, vorbeste "aceeasi limba" ca a mea si imi e aproape. Da, nu te cunosc de mult, dar nu-mi pasa. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa cunosc pe cineva de ani ca persoana respectiva sa ajunga una dintre cele mai bune prietene ale mele. 
Mi-ai intrat in suflet imediat, ti-ai croit drumul asa de usor si cu atata sinceritate si dragalasenie si genialitate, incat eu nu stiu cum puteam sa fiu distanta cu tine sau ceva asemanator. Doar fiindca esti TU, doar fiindca esti Didi a mea, care ma asculta si care-mi da sfaturi si cu care rad mereu si care, de altfel, scoate niste vorbe asa de magice (cine stie de unde? ) si care scrie muuult si ma face si pe mine sa scriu la fel de genial si pe care o admir din toate punctele de vedere, doar din cauza acestor lucruri, ITI MULTUMESC si  Je t'aime,  mon chérie ! :)

Abbeh ( Adina, Abbi, R. -stii tu de unde vine asta - s.a.m.d. ) ; geniala mea superba si dulce cu care pierd nopti si scriu si rad si aberez ! La fel ca mai sus, ma bucur enorm de mult ca te cunosc ! Esti...pur si simplu, genul acela de persoana cu care iti e imposibil sa nu te imprietenesti si sa nu zambesti cand te saluta sau ceva de genul asta. Esti o prietena care merita respect, care merita iubita si mai ales, esti prietena mea (un fel de bff din alt oras, la fel ca Didi ) pe care o admir si pe care o consider cea mai buna, doar fiindca m-ai acceptat asa cum sunt. Doar fiindca ai fost si continui sa fii deschisa, fiindca vorbim despre orice si oricine ( aproape *laughs* ) si fiindca mi-ai oferit prietenia ta. Pentru asta, scumpa mea Abbi, ITI MUlTUMESC and I LOVE YOU ! :)

Metal ( Alex, Cupcake, Mushroom, Ciupi' s.a.m.d ) , genialul meu prieten, adorabil si scump si vorbaret si care-mi i-a apararea indiferent de moment , in fata oricui. Spune-mi si mie, cum sa nu te iubesc eu pe tine? Cum sa nu te numesc bff-ul meu? CUM as putea sa fac asa ceva? Am N motive si lucruri din cauza carora sa te aduc aminte aici! 
Esti , dupa mine, tipul perfect si de fapt, esti prietenul meu care are rabdare si care ma asculta si care vorbeste cu mine despre absolut orice si care , plus , se "cearta" si e rau cu unii doar fiindca mi-au zis mie niste lucruri. Esti genul de persoana care ma molipseste cu genialitatea si cu bunatatea sa, esti tipul care mi-a deschis usita sufletului si a intrat imediat acolo. Iar eu n-am facut nimic sa te opresc si sincer, nici nu am avut de ce si nu regret asta.  
Si fiindca stai si pierzi noptile cu mine, fiindca vorbesti cu mine mereu si ma faci sa rad din orice chestie, fiindca tii la mine si-mi arati asta in adevaratul sens al cuvantului, fiindca ai fost si continui sa fii aproape de mine oricand, ITI MULMESC si I LOVE YOU ! :)

*daca am uitat pe cineva de pe zup(sau alt site), doar spuneti-mi si promit ca ma revansez dand un edit^^*


Robert , cel fara porecla fiindca sincer, nu stiu cum as putea sa te numesc sau ceva asemanator in afara de...Robert, pur si simplu. Cel mai mare de aici, cel cu care ma cunosc de doi ani si ceva si cel care-mi da sfaturi bune, care ma asculta, care se coboara la mintea mea si care totusi ramane matur si bland. Si nu stiu ce sa te consider, ori prieten, ori "frate" ori ceva intre cele doua, nu stiu ce esti exact pentru mine, dar stiu un lucru: ca insemni mult, chiar daca nu te-am vazut in viata mea.
Sincer, nu stiu ce sa scriu despre tine si ce-as putea sa zic in mare parte, decat ca te admir. Exact. Pentru faptul ca mi-ai "permis" sa-ti fiu prietena si mi-ai daruit putin din "tine" , te admir si de altfel, ITI MULTUMESC and ofc, I LOVE YOU! :)

Robi ( Bilă, "hucha" s.a.m.d ) ; nu puteam sa te uit pe tine. Cum sa te uit, pufosenie enervanta si amuzanta? Dragul meu prieten, cel care vorbeste cu mine prin mesaje si de altfel, cel care pierde vremea ascultandu-ma si uneori, facandu-ma sa rad, vreau sa-ti spun ca sunt mandra sa stiu ca noi doi ne cunoastem. Cu cine as mai fi ras daca nu erai tu? Poate cu altii, dar sigur as fi simtit ca lipsesti.
Esti cel mai inocent din "gasca" , cel mai dragut si desi incerci sa pari dur, ramai pur si simplu sensibil. Plus, parfumul cu care te dai este genial! ( sa consideram asta o paranteza, bine? *laughs* ( . 
Si fiindca mi-ai fost aproape cand s-au intamplat anumite lucruri, fiindca am ras impreuna si fiindca mi-ai facut zilele minunate, ITI MULTUMESC si Je t'aime ! :)

Filip (doar Flip ) ; ei bine...Scumpul si rabdatorul meu Filip, multe fete ar trebui sa aiba un prieten ca tine. Si multe te-ar respecta si te-ar iubi exact asa cum fac eu, sper. Dragul meu, nu stiu cum mi-ai ajuns prieten. Sincer, nu stiu cum am ajuns sa te indragesc asa de mult. Probabil fiindca ai avut rabdarea necesara sa stai dupa mine intr-un mall sau fiindca vorbesti cu mine tot timpul si ma asculti, chiar daca pe tine nu te intereseaza toate tampeniile pe care le spun eu. Totusi, taci din gura si ma asculti. Si stai langa mine si-mi acorzi zambete si atentie, desi uneori n-ar trebui s-o faci. 
Doar fiindca ai fost si esti , eu ITI MULESC si Je t'aime ! :)

Iris , cea mai geniala Laură dintre toate şi Gabrielă. Tipa cu care rad din orice, fata cu care de fapt, vorbesc despre orice si pe care, sincer, la inceput, nu credeam ca o sa ajung sa tin asa de mult la ea. Nu prea stiu ce sa scriu, dar sunt sigura de faptul ca nu am mai cunoscut o persoana care sa ma faca sa zambesc doar fiindca o aud sau o vad. Si de altfel, si tu - ca si altii mentionati aici - mi-ai facut zilele si m-ai facut fericita. 
MERCI sii I LOVE YOU ! :)

Maria ( sau Irina, draga mea artista ) pe care am cunoscut-o prin mama si de altfel, cu care credeam ca n-o sa leg o prietenie asa de stransa si placuta. Dar uite ca avand multe lucruri in comun si intelegandu-ne atat de bine, am reusit sa fim prietene chiar foarte bune. Pe langa faptul ca am ras , am glumit, am aberat si ne-am ascultat una pe alta "la greu" , as vrea sa-Ti MULTUMESC - din mult, mult mai multe puncte de vedere decat as putea mentiona aici - and I LOVE YOU!:)

Dani (sau afemeiatul indragostit ) , cel care ma amuza doar fiindca zice orice tampenie despre toate si totusi o iubeste doar pe una si doar la ea se-ntoarce. Cel ce-l admir fiindca face asta si cel care tin fiindca in unele momente, e prietenul de care ai nevoie. 
Ei bine, tie-ti pot multumi doar fiindca mi-ai devenit prieten si fiindca , sper, vei continua sa fi unul dintre cei pe care-i apreciez pentru sinceritatea lor si felul in care se comporta. (si pentru parfum)
ITI MULTUMESc and Je t'aime ! :)

Alin, iti aduci aminte de mine? Sunt tipa aia, caruia ii promite-ai acum doi ani ca veti ramane prieteni si veti merge impreuna spre casa in fiecare zi. Nu te-ai tinut de promisiune prea mult , apropo si m-ai cam lasat singura. Dar nu-i nimic, spre fericirea mea, stiu sa trec strada neinsotita. De altfel, nu-mi sa cred ca inca mai vorbim unul cu altul. Din pacate, o facem rar si putin, de parca avem grija sa rupem prietenia asta. Ma rog, nu ma aflu aici sa-ti spun ca nu-i corect ce se intampla si ca doare sa-ti dau dreptate, cand tu mi-ai zis ca prieteniile nu dureaza ani. 
Fie, am vorbit cu tine atatea...Si ti-am spus ATATEA. Si te-am facut sa iesi din carcasa ta si sa-mi spui si tu mie lucruri despre tine si am ras si am aberat si am fost cu adevarat eu in jurul tau. M-ai facut fericita. Ca toti din postul acesta, tu m-ai vazut asa cum sunt eu. 
Si...ITI MULTUMESC si Je t'aime! :)

Si in sfarsit, Adi, speram sa nu ajung la tine, crede-ma. Speram sa uit ca trebuie sa mai scriu si despre  tine, speram...si uite ca totusi am ajuns aici. 
Probabil nu am uitat din cauza multor lucruri, din cauza ca lucrurile dintre noi doi nu s-au schimbat asa de mult. Ei bine, nu-mi place sa spun asta, dar tu m-ai vazut in extrem de multe feluri. M-ai vazut si razand si plangand si facand lucrurile astea in acelasi timp. Si mi-ai dat sfaturi si uneori, ai ramas langa mine. Si alteori, m-ai facut sa vreau sa te impusc sau sa-ti fac ceva foarte dureros. 
Am avut momente cu tine de toate felurile, am vorbit cu tine despre orice si am aberat cu tine si am zambit din cauza ta si desigur, m-ai cucerit total. Mi-ai devenit prieten. Mi-ai devenit confident si sfatuitor si eu tie , cred. 
Nu vreau sa spun mai multe despre tine, ar insemna sa ma abat de la subiect si tu (si altii cativa) ai stii de ce. 
Oricum, multumesc and -still- I Love you !:)

Ediiit: 

Edi ( Edward & Ed' ) , scumpul meu cu ochii albastrii schimbatori si geniali ! Imi cer asa de scuze ca te-am uitat, tocmai pe tine, cel ce-o să mă înveţe să cânt la chitară şi care are uneori are grijă sa-mi zâmbească şi să stea de vorbă cu mine.
Nu ne stim de mult, dar  în putinele dati in care te-am vazut,  m-ai facut sa zambesc. Si m-ai ascultat si ai vorbit mult, de altfel si incetul-cu-incetul, m-ai "cucerit" , m-ai facut sa tin la tine si sa vreau sa-ti arat ca o fac. Si dupa cum stii, ca si altii cred, ador cand o persoana draga mie imi zice "Miru" fara a ca eu sa-i cer acest lucru. 
Multumesc ca esti aici and Je t'aime ! :)


Anca ( Ancu' *hugs* ) , îmi cer iertare şi ţie, fiindca te-am uitat. Nu am facut-o intentionat.
Ei bine, draga mea, prima mea prietena cred din alt oras si cea cu care am vorbit atatea. Geniala care ascultă doar muzică bună şi cu care ascult Rock FM , tipa cu care pierd ore vorbind, cu care aberez si cu care rad si , de altfel, cea cu care văd DOAR bunăciuni. Exact, doar ce e frumos. Cred că tu mă faci să văd ce-i frumos...Sunt sigură de asta, de fapt. 
Si din cauza acestor,iti multumesc ca mi-ai fost aproape si I love you !



Daca unii nu s-au vazut, sa-mi spuna si le voi explica eu de ce nu se afla aici. Un motiv simplu pentru care nu o vedeti pe L este doar fiindca ea ...ei bine, fara detalii. 
Daca nu observati pe altcineva, o sau edit in alta zi. Si asa am stat sa fac asta toata ziua!:) Sper ca ati inteles mesajul.

Cu sinceritate, Miru.



      










miercuri, 4 ianuarie 2012

Un alt portret nereuşit

Portret nereuşit




"I do not paint a portrait to look like the subject, rather does the person grow to look like his portrait"

Salvador Dali


Iţi mai aduci aminte?
Iţi şoptesc la urechea-ţi insetată versuri de Voltaire schimonosite. Şoapte abia perceptibile, abia înţelese, reale şi totuşi atât de efemere, de intangibile şi de fragile. Iţi şoptesc în rime imperfecte, un setiment ce pare să te-mbete. Sunt un poet distorsionat, ratat, înteles doar de gingaşul tău auz, de zâmbetu-ţi firav si translucid.

Dar pleci...
Iţi cânt plecarea, iţi cânt ca un patefon obosit versuri de Voltaire pe-acorduri răguşite de Chopin. Iţi cânt acelaşi dor, acelaşi gând, acelasş sentiment neodihnit, nemângâiat, neîmplinit. Te strig în triluri uniforme. Îmi arcuiesc vocea eternă, dar ea nu poate atinge nici nota supremei împliniri, nici cea a-mbietoarei deznădejdi.
Şi tu... nu vrei să-ţi mai intorci nici pentr-o clipă chipul.

Te caut...
Pe-o muzică fără ritm, dansez tangouri argentiniene fără strop de pasiune, ca un robot ne-ndemânatic. Iţi caut chipul şi umerii şi braţele şi pieptul! Vreau să m-agăţ cu disperare de gâtul tău, să-mi conduci în piruete ameţitoare trupul chinuit de dor, de gând, de sentimentul de abandonare.

Continui...
Îmi joc neîncetat rolul ratat pe scena încetosata a vieţii. Cortinele nu mai cad şi-am obosit să-mi joc durerea, fericirea, uimirea, uitarea şi iubirea. Corpu-mi gesticulează scadat, ca o marionetă defectă şi replicile-mi părăsesc buzele ce-ncearcă în zadar să rămână zăvorate de ultima ta sărutare.
Mă tem că in scenariul vieţii mele tu n-ai să mai apari.

Încerc...
Încerc să-ti modelez din praf de sulf, cu degetele-mi bandajate, chipul, ochii mari, nasul perfect drept ca in statuile clasice greceşti, buzele pline pe care le ating cu nerăbdare, cu sete. Îţi mângâi fruntea înaltă aşa cum făceam odată şi tu spuneai ca-i să-mi păstrezi atingerea pentru eternitate.
Dar nu eşti tu, e doar un praf nesimţitor de sulf.

Şi în final am obosit... am obosit şi eu artista exilată în negura singurătăţii.
Pe pânza-ngalbenită de dor, de gând, de sentimentul frânt, pictez cu sânge trupul tău cel gol. Nu seamană cu tine, dar eu nu sunt o pictoriţă desăvarşită ci un Dali necunoscut, netalentat. Nu vreau o operă de artă, o Mona Lisa inchisă intr-un cub de sticlă ci doar sa iţi pictez părul in mii de trandafiri, mişcarea lină a degetelor tale lungi, gâtul lung, spatele exagerat de drept şi zâmbetul maliţios.
Cu ultima-mi picatură de sânge otrăvit, termin acest portret nereuşit.


P.S: Postul acesta i-l dedic mamei mele, doar fiindcă ei îi place aşa de mult. :) 

Cu sinceritate, Miru.

Încă mai cred în basme...

Să ascultaţi melodia:)  


Aş vrea să mai adaug câteva fraze pe lângă melodia de mai sus, dar cred că spune tot ce simt în momentul de faţă. 

Cu sinceritate, M.
luni, 2 ianuarie 2012

Începuturi


           Ei bine, am trecut şi în noul an. Uimitor lucru, trebuie să recunosc, fiindcă anul ce-a plecat mi-a părut  aşa de grăbit, nici bine nu am apucat să uit unele întâmplări de Crăciunul şi Revelionul din 2010, că am ajuns în 2012.
Probabil că doar mi se pare mie sau ceva, cine-ştie, dar 2011 a fost anul acela ciudat, în care s-au întâmplat atâtea, m-am schimbat destul de mult dacă stau să mă gândesc şi am cunoscuţi foarte multe persoane geniale cum de altfel sunt sigură că voi cunoaşte şi anul acesta. 
      Fie, aş vrea să fac o mică postare despre revelion şi zilele ce-au urmat după. 
În câteva cuvinte: Mi-a plăcut. De altfel, am râs, am mâncat, am băut şi am îmbrăţişat foooarte mult. Ciudat să spun că am băut, nu? Ei, n-am ajuns la faza în care vezi trei oameni în loc de unul, ci doar la...puţină ameţeală. Am privit focul de artificii în timp ce filmam şi mi-am spus: Doamne, de ce timpul fuge pe lângă noi? Şi de ce stăm în loc şi el râde zgomotos şi continuă să alerge? Am vaga impresie că totul se mişcă prea repede, prea grăbită-i noaptea să apară şi imediat apare răsăritul. Oricum, sper din tot sufletul că nu voi regreta anul ce am început şi că de fapt, am să fiu mândră de el şi de ce voi face. Dar, trăind în prezent şi cu gândul puţin în urmă, să revenim...
    Ţin să recunosc că nu am dormit mult, ba chiar adormisem pe la trei dimineaţa şi la şase eram trează, tăcută, gânditoare, cică mă uitam la televizor. Plus, am avut cea mai drăguţă trezire, cu un apel pierdut de la Robert, Adi şi Dani şi peste câteva minute, am fost sunată tot de cei trei, întrebându-mă foarte senini ce mai fac şi cum am petrecut. ( apropo, am făcut atât Crăciunul , cât şi revelionul la Băileşti, cu familia şi câţiva prieteni ) 
Am vorbit cu "băieţii mei" mult timp, calculând toate apelurile ar fi trei ore-patru , neadăugând mesajele. 
Pe la doisprezece aşa am reuşit să mai aţipesc, dar tot nu am dormit. Şi nici luni nu am apucat cine-ştie-ce somn, am vorbit MULT cu mama , am stat cu familia sau pe laptop şi la sfârşitul zilei, am urmăit împreună cu mami „Dirty Dancing” - film de care nu cred că am să mă satur vreo dată - şi apoi somn de voie, până azi la doisprezece, ca apoi să ne apucăm de curăţenie serioasă fiindcă se întorcea bunica mea din Spania. 
Deşi am ajutat - mai cu tragere de suflet - şi deşi mama a curăţat covoarele, pufoşii noştri căţeluşi (ce nu cred că au trei luni - sau au? - ) au avut grijă să lase urme prin metode mai...excentrice. Nevoile naturii.
Oricum, cum spuneam, a venit mamaie şi am vorbit cu ea şi toate cele, dar spre seară ne-am întors la Craiova şi eu, acum scriu postul ăsta fiindcă nu am somn şi vreau să scriu. Da, am o poftă...

        Întorcându-ne în prezentul nostru, eu una deja am început să-mi fac mici planuri de viitor apropiat ( cum ar fi să am media 10 la chimie şi să îi mulţumesc pe toţi şiii să le fac viaţa drăguţă la toţi şi să i-au notă mai mare în teză la mate şi la română şi...fie, am planuri neimportante  şi v-aş umple capul cu "şi-urile" mele ) 
Oricum, le urez tuturor care-mi citesc aberaţiile la ora asta sau oricând un an cât mai fericit, mai frumos şi mai bun ! : )

Cu sinceritate, Miru.

.
duminică, 1 ianuarie 2012

Portret nereuşit


Şi-ai să mă uiţi -

Că prea departe

Şi prea pentru mult timp porneşti!

Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Dragă A , 

                  Iartă-mă. Nu fiindcă am greşit în vreun fel anume sau că te-am dezamăgit în altul, căci n-am făcut-o...Ci fiindcă sincer, crede-mă, nu ştiu ce să scriu. N-am ştiut vreodată ce să spun despre tine, chiar dacă te cunosc.  Am o vagă idee că tu eşti tu  şi atât. Înţelegi măcar ce vreau să spun? Nu cred. Lasă-mă să-ţi explic...
                 În primul rând, să nu mă întrebi de ce-ţi scriu asta, să nu mă întrebi care-i motivul rândurilor aruncate pe ”hârtie” , căci nu am unul. Chiar şi aşa, eu vreau să-ţi spun câteva lucruri, vreau să mă laşi să-ncerc să te descriu, să te aflu printre propriile-mi cuvinte şi propriile-mi gânduri. 

      Ştii ceva? Eşti nesimţit. Şi egoist. Şi răutăcios. Şi indiferent. Şi orgolios. Ai destule defecte, trebuie să recunosc. Dar pe lângă toate aceste lucruri, ai mai multe calităţi care reuşesc să le acopere în cine-ştie-ce mod miraculos. Eşti blând şi răbdător şi tăcut - şi când taci, păstrezi o linişte plăcută, caldă, deloc enervantă, una pe care-mi place s-o savurez aşa, doar cu tine- şi înţelegător - taci şi asculţi ; orice tipă ca mine are nevoie de asta ! - şi inteligent şi Doamne, ai momentele tale rare când eşti cel mai dulce, cel mai cel şi eu una preţuiesc clipele alea tare mult. Tocmai fiindcă sunt rare şi tocmai fiindcă-mi pare c-o faci intenţionat, îmi întinzi nervii - de fapt, la toţi - şi apoi, dintr-o dată, le dai drumul cu grijă şi devii absolut adorabil. Trecând peste asta, că deja am deviat de la subiect....
       Ai spus că nimeni nu te cunoaşte. Te-ai răzgândit şi-ai spus că doar eu. E frumos să cred asta, poate-ţi place sau poate nu să creezi spectacole şi eu, cel ce priveşte să fie fermecat. Ţi-a reuşit.  Îmi pare rău s-o spun , dar te voi contrazice. Te cunosc, da. Ştiu cine eşti, da. Ştiu ce-ţi place, ştiu ce nu, am început chiar şi să-ţi ghicesc expresiile....Dar am intrat vreodată în sufletul tău? Se spune că ochii sunt oglinda sufletului...În cazul tău, ochii sunt scutul sufletului , nu laşi pe nimeni să-ţi descopere adevăratele sentimente. Am vaga impresie că eu le ştiu. Parcă ceva-mi spune că m-ai lăsat să văd dincolo de masca asta dură şi rece a ta, de parcă ai fi insensibil.
Nu eşti. Dar te înţeleg. Mereu am făcut-o. Şi te admir. Ştii de ce? A, tu ai învaţat cum să nu dai oamenii la o parte şi totuşi cum să nu te laşi descoperit ca o carte deschisă. Şi nici treptat nu merge, mi-am dat seama că pentru a ajunge să ştiu de fapt cine eşti tu trebuie să trec multe obstacole. 
        Fie, mi-ai zis într-o seară „să fac ca tine” , ca să nu sufăr. Încă nu reuşesc să desluşesc misterul ce te-nconjoară sau felul în care tu ţi-ai construit zidul de apărare. O voi face, într-o zi, sper.
         
Mai sper şi că visele tale, dorinţele tale să devină reale. Sunt sigură de asta, de fapt. Şi spun asta fiindcă ai o ambiţie de neîntrecut, eşti mult-mult mai hotărât decât pe cei care-i cunosc eu şi când îţi pui în cap ceva, cu lucrul ăla rămâi. Din cauza asta, pentru mine ai ajuns să fi cineva cu idealuri măreţe, dar realizabile din multe puncte de vedere.
Vrei să ai o trupă, nu vrei facultatea şi vrei să trăieşti viaţa „la maxim”, din câte mi-am dat seama.  Ai curaj, ai tupeu, ai de toate ca să faci asta. Şi spre deosebire de tine, eu vreau o facultate. Eu vreau să trăiesc oarecum liniştită. Tu...vrei să faci istorie. 
De abea aştept să stau în sala de teatru, ca simplu -poate- spectator la viaţa ta , cu inima bătându-mi din ce în ce mai tare din cauza emoţiilor, fiindcă am să te văd acolo, interpretându-ţi rolul de artist foarte cunoscut în lumea muzicii şi apoi, să te privesc cum vei arunca un zâmbet şarmant spre toată sala, spre mine o privire scurtă....în semn că m-ai văzut o dată, pe scena ta.

Nu ştiu dacă ai înţeles ceva, sper că ai făcut-o şi mai sper, de altfel, că nu te-am dezamăgit cu aceste...rânduri. 

P.S. Nu mă uita, te rog.

Cu dragoste şi sinceritate, Miru.






      



A toi pour toujours

You're the kind of girl people read books about

Look for the girl with the broken smile

Ask her if she wants to stay a while

DON'T WORRY

BE HAPPY