"Promit"

"Promit că nu te voi dezamăgi.
-Şi eu.
"Şi promit să te iubesc mereu. 
- Eu promit să te iubesc mai mult în fiecare zi...




     Trebuie să recunoaştem că măcar o dată am promis să facem ceva cum trebuie, am jurat, ne-am impus un lucru...şi am sfârşit, uneori, dezamăgindu-ne; uitând de promisiunile făcute şi în cel mai rău caz, făcându-i pe ceilalţi să sufere. Însă neintenţionat spunem lucruri pe care nu le gândim, nu le realizăm puterea pe moment; şi după tocmai ce am rănit, ne lovim şi noi cu capul de pragul uşii. Tragic asa, nu credeţi? :)
   Fie, mai există şi cazul în care reuşim într-un mod miraculos să ne ţinem de promisiuni, să ne împlinim dorinţele şi să ne demonstrăm că suntem mult mai buni decât credeam.
   Dar ce faci atunci când promiţi iubire? Când promiţi zâmbete, săruturi, îmbrăţişări constante, linişte caldă...? Încerci, desigur, să te ţii de această promisiune. Să îi dovedeşti persoanei respective că tu chiar ţii la ea...
Oricum ar fi, şi orice am face, cred că e bine ca atunci când promitem ceva, să ne gândim de două ori înainte. Să nu promitem lucruri de care ştim şi noi că nu suntem capabili. :)

Eh, cu drag Miru.

Astăzi greşim, dar mâine?

 „...nu-ţi fie frică de ziua de maine, e o binecuvântare.”

Cu toţii greşim la un moment dat. Cu toţii spunem lucruri la nervi, pe care poate calmi, nu le-am zice. Sau conştienţi fiind, tot nu realizăm unele fraze....

Şi cu toţii, avem clipe când suntem pesimişti, când viaţa ne dă o palmă, ne doboară şi parcă, ne face să ne dorim să rămânem jos. Însă, ce-ar mai fi lumea fără puţină supărare? Ferciţi tot timpul, de unde-am şti că noi chiar suntem „fericiţi” ? 

Fie. Ceea ce trebuie să facem în momentele acelea este să nu ne dăm bătuţi. Să ne învingem orgoliul, să zâmbim mândrii -căci un zâmbet cald şi sincer, oricând , te face să te simţi altfel - şi să continuăm să tot mergem. Drept înainte, sau la stânga, sau la dreapta, însă NU trebuie să ne oprim doar fiindcă am cedat o dată, sau de două ori; sau fiindcă am greşit şi am dezamăgit. Se întâmplă, e normal ca măcar o dată în viaţă să dezamăgim pe cineva. Însă important este să nu repetăm lucrurile astea...

Oricum, avem norocul ca şi mâine să fie o zi. Chiar dacă azi am urlat,am plâns, am fost trişti...vine noaptea, vine liniştea, vin oamenii care ne ţin în braţe şi ne fac să uităm de ieri. Poate că de asta, ar trebui să fim fericiţi, şi atunci când avem un moment prost să spune : „Mâine o să fie bine, chiar dacă azi e rău.” . :)

Cu multă dragoste şi sinceritate, Miru.

"Când ajung acasă, scriu! Da, da, o să scriu!"

" Eşti fericită? 

" Da. Adică nu...Adică nu ştiu." -nu are nici o legătură cu ce-o să scriu, dar îmi place- 

***

Nu vreau să pleci. Nu vreau să mă laşi aici. Nu vreau să realizez, după o lună, că tu nu te mai întorci. Nu vreau să rămân singură...Nu vreau să nu te mai văd sau să nu te mai aud. Nu vreau aşa ceva. Poţi să rămâi, te rog? 

"Nu, şti şi tu că tre' să plec...Şti mai bine decât mine, măi." 

Atunci mai stai puţin. Nu intra în maşină, nu închide uşa cu cheia, las-o deschisă...Nu lua bagajul în mână, şi nu privi în spate de parcă-ai zice adio. N-o fă. Mai stai un minut, două, trei...Mai stai o oră. Te rog? 

Aş vrea, însă nu mai pot. Hai, weeduţ, şti că nu pot să stau. Şti că acolo-i locul meu,nu aici. Şti! 

Ştiu? Chiar ştiu ? E adevărat, sunt egoistă cerundâ-ţi din priviri, implorându-te să rămâi la mine...Şi până la urmă, vreau să fim amândouă fericite. Vreau ca tu să râzi, şi să zâmbeşti...Şi vreau să fac şi eu asta, în acelaşi timp cu tine. Şi vreau să te aud cum îmi zici că-s idioată, că mă iubeşti...Şi vreau să mă auzi şi tu. Dar vreau să te privesc când fac asta...

O să vin în vizită, toanto! Şi vei mai cunoaşte oameni, fete, băieţi care te vor să te simţi iubită.

Dar nu ca tine, bă.

Ştiţi măcar despre ce vorbesc? Unii mi-ar zice că exagerez, că nu fac bine...Că oamenii pleacă şi vin alţii. Şi e adevărat, dar parcă sunt unii, anumite excepţii speciale...La care nu poţi să renunţi. Nu vrei să înveţi să nu-i suni, să nu le vorbeşti, nu vrei să te-nveţi fără ei. Cred că le zice "prieteni buni" , însă eu nu vreau să-i etichetez aşa. Sunt doar...cei la care nu vom renunţa niciodată, cei pentru care vom traversa, probabil, kilometri doar ca să fim lângă ei. :)

Cu drag, Miru.