Chestie

Noi
Am luat o scara
Si am urcat-o impreuna
Tu o treapta, eu alta
Pana...
Ne'am impotmplit
Unul trebuia
Sa vina
Dupa celalalt
"Cum facem?"-ne'am intrebat
"Impreuna,mereu"
Am urcat
Sus
Pana la
Cer
De la
Pamant
Noi
Ne iubim

adolescență ?!

Să fi adolescent e naşpa. E nasol. Nu e nimic frumos. E nebunie. E un haos total.
Bine, hai sa nu dramatizez atâta si sa ajung "emo" şi nemulțumita de nimic. Mai tânăr ca in adolescență nu vei fii niciodată, momente mai fun, fericirea aia specifică sau aleegeri mai proaste nu vei mai trăi niciodata.
Dacă ai noroc să'ti intalnesti sufletul pereche, atunci bravo vouă băi ! Nu o sa mai simti nicicand iubirea asta puerila, aiurita de la 16-17-18 ani. Savurează momentele astea groaznice, că merită.

Din pacate, fac parte din generatia nemultumitilor, tristilor, suferinzilor după Iphone, mult prea maturi si in cautarea a ceva ce nu poate fi gasit, a "revolutionarilor".
Sunt mandra si in acelasi timp, dezamagita ca ma numar printre marea asta de oameni pierduți.
Azi nu ne mai judecam după carte, ci după tumblr şi like-uri. Ultimu' local unde-ai umblat e baza.
Ai 10 la scoala? Tocilarule.
Ai 4? Prost!
Hah, 8 ? Mediocru!
Azi deja mai poti fi noncomformist, nimic nu mai e ciudat sau original, caci pana si 'originalul' a ajuns sa fie copiat.
Stiti ce-i generatia mea? O mare turmă de wannabe-uri!
Spunem că ne controlează mass-media doar ca să ne scuzam ca suntem penibili. O fi si asta adevărat, dar sunt destul de sigură ca poti decide singur in privinta culturii care o ai.
Si judecam. Oh, suntem atat de "hateri", de barfitori! Avem asa o placere diabolica, sadica poate sa-i ranim pe cei din jur, sa comentam cat mai mult, sa jignim cat mai dureros.
Nu ne ajung banii niciodata, nici hainele, nici telefoanele, nici timpul nu ne mai ajunge. Pâna si pe ăsta l-am pierdut in goana noastra spre maturizare; alergam de parca am fii la maraton spre... ce ?
Pierdem imagini si momente esentiale care poate, ne-ar forma ca adulti mai buni si totusi nu ne pasa de nimic.
In adolescenta ne credem invincibili. Nemuritori. Nimeni si nimic nu ne poate rani, orice facem e infinit. Suntem puternici! Suntem "maturi" si noi le stim pe toate!
Si stiti ce'i si mai nasol?
Ca e de fapt invers. Suntem sensibili, rasfatati, incapatanati, unii dintre noi fac pe martiri si ceilalti sunt soldati neinfricati in lupta asta cu adolescenta, cu hormonii.

Cum va ziceam, e haos. Da' stiti ce conteaza cu adevarat ? Faceti macar un haos fain, să merite să vi-l amintiti mai tarziu!

P.s. pastrati'va familia aproape, orice ar fii! :) si 'sufletul pereche', pretuiti-l !
P.p.s am fost ironica in unele parti,nu ma luati in nume de rau.

Cu drag, aproape 17 ani Miru.

O, mamă, mamă...

"O mamă, tu, mamă...!"
Dacă nu tu, cine altcineva, măi... mamă?!

Eşti jurnalul meu
Mă ştii din moleculă-n
Suflet
Şi invers
În tine stau scrise
Poeme lungi, monologuri
Fericite, efemere, tristeți
Cum n-a mai zărit lumea-ntreagă
Şi toate ale mele
Cui scriu mai bine, mai frumos, dacă
Nu ție ?
Pentru cine, şi de ce
Dacă nu pentru tine ?
Oh, mamă !
Mulțumesc, căci m'ai crescut
În cele mai bune valori
Şi poate nu ştiu totul
Şi poate nu am ajuns
Copil model
Dar urc pe scări abrupte,
încercând să ajung
La tine, la mama.
Căci tu,
O mamă
Eşti mai presus
De cer, de nouri
De universul-ntreg

Mulțumesc,
Şi'mi cer iertare, căci
Poate nu am ajuns
Cum trebuia
Dar te iubesc
Şi sper, să
Mai traieşti un
infinit
Ca să pot scrie-n-tine
Alte o mie
Şi-una de
Cuvinte

2:00 , cu drag Miru insomnie.

putere

Puterea stă în mâinile noastre.
Încrederea celor din jurul nostru față de noi ar trebui să conteze cel mai puțin, căci cel mai important este ca noi să avem încredere în forțele proprii.
Degeaba îți ca zice lumea că poți face ceva, când tu crezi inversul. Dar ştiți ce este cu adevărat un paradox?
Ne ambiționăm mai tare în momentele  când ni se spune că nu suntem în stare de acel lucru. Că mărul interzis este imposibil să devină al nostru şi că treapta cea mai înaltă nu poate fi urcată,sau, în nici un caz, de picioarele noastre.
Sau cel puțin, eu una aşa pătesc. "Nu poți" în mintea mea devine "ba pot,şi o s-o fac!" ... aşa m-am apucat să scriu, aşa am reuşit să aflu taina cărților, aşa am învățat să merg pe biclă la 16 ani ( şi mă mândresc tare cu asta!) , uite aşa am o relație de aproape 3 ani...
Evident că tot la fel am făcut prostii şi mi-am ispăşit pedepsele. Urăsc să aud oamenii zicându-mi că nu sunt în stare de ceva, mai ales când eu cred că pot face totuşi acel "ceva". Mă ambiționează şi'n acelaşi timp ma descurajează.
Dar stiti ce am invatat ?
Ignoră dezacordul.
Ignoră'i pe cei care nu au încredere în tine.
Arată-le contrariul ( vezi să fie ceva bun, nu vorbim de câte shot-uri poți da în 5 secunde; ci de suflet, dezvoltare personală etc )
Dovedeşte-le că tu poți, că eşti puternic pe propriile picioare, că dacă firul vieții ți se leagană, iti poti recupera si singur echilibrul.
Nu ai nevoie de nimeni să crezi in tine, ai nevoie doar de un şut zdravăn în posterior ca să-ți dai seama că tu eşti cel care rezolvă treaba asta nasoală cu încrederea.

Cu drag, Miru de la doua dimineața, insomnia.

P.s. pace băi hater-ilor !