Lângă tine

M-am trezit azi cu inima scriindu-mi şoapte în artere, toate - toate cu înțelesul tău.
Tremurau cuvintele când mi se amestecau cu sângele-n vene, dar parcă atunci puteam să-l aprob pe Drumeş când vorbea de tine-n sufletul meu.
Lângă tine, vreau să mă trezesc dimineața şi să beau cafea la ibric, amară ca să mă-ndulceşti tu.
Lângă tine, vreau să-mi petrec după amiaza şi să lenevesc.
Lângă tine vreau să mă uit seara la un film vechi.
Tot cu tine, vreau să uit, şi să iubesc, să-mi aduc aminte şi să trăiesc.
Cu tine nu vreau tot, cu tine vreau un apus şi un răsărit şi poate-o viață.

N-am tradus bine că poate, câteva din cuvinte mi-au ajuns prin creier şi-o să fac hemoragie de la cât mă-nțeapă diacriticele-n vene, dar sper că tu ai înțeles.

Tu nu eşti ca ea.

Şi nu vei fi niciodată.
Tu eşti diferită.
Tu eşti tu şi atât.
Zâmbetul tau iti apartine
Si dezamagirea la fel.
Tu esti un univers intreg
Esti frumoasa, esti draguta
Nu-mi place de tine cand plangi
Poate doar atunci cand lacrima
e provocata de fericire
Tu nu vei fi niciodata ea
Si sincer sa fiu
Nici nu'mi doresc asa ceva.
Imi doresc, o dorinta nebuna
Un vis
Sau un cosmar?
Sa fii a mea.

ce n-am zis

               ...Şi ar fi trebuit.

Mă indragostesc usor. In general de simplitate. Alteori de cuvinte. Dau prea multa importanta felului in care suna o propozitie decat unei fapte.
Iubesc felul in care oamenii plang cand sunt fericiti. Sau privirea cuiva cand realizeaza ca s-a indragostit.
Iubesc un pat nefacut asa cum iubesc parul tau ciufulit dis de dimineata.
Iubesc momentele cand oamenii sunt beti si plang si sunt sinceri. Cand nu exista nimic mai mult decat onestitate in glasul lor.
Iubesc felul in care se bucura cei mici cand descopera lucruri noi.
Ma indragostesc de oameni si de micile lor clipe de sinceritate. In care uita de orgolii sau de dorinte efemere.
Ma indragostesc de crizele de tristete ale prietenei mele cele mai bune sau de modul in care mama mea zambeste cand e obosita.
Ma indragostesc de dragoste si nu cred ca pot sa scriu despre asta cum trebuie.

10 secunde,1 minut şi o bere

Lasă timpul sa se scurga pe langa noi si uita ca trec zece secunde. Lasa  clepsidra sa se sparga si calca pe cioburi cand te apropii de mine.
Iti intra cioburile adanc in carne si'ti simti genunchii tremurand. E chinuitoare durerea asta, si totusi nu te opresti.
Dorinta e mai mare? Sau orgoliul? Ce te face sa nu te opresti?
Inca un minut.
Inca zece secunde.
Sangerezi si mai ai un pas.
Ai uitat sa-mi dai berea aia inapoi si ii simt gustul amarui pe buze.
Sau o fi al tau?

Timp

Dă-mi zilele din vară înapoi
Dă-mi iunie
Şi august
Dă-mi patru dimineața inapoi
Dă-mi-te pe tine
Tot şi
Nesilit de mine
spune-mi c-am iubit pe cine
Nu trebuia
Spune-mi o minciuna frumoasă
"te iubesc"
repet-o pana cand devine adevar
Dar mai ales
Da-mi timpul inapoi
Da-mi secundele intr-o punga
Si minutele intr-un borcan de miere
Orele arunca-le intr'o sticla de lapte
Asa, poate
O sa stiu ce'i ala
"Timp lapte si miere"

"Iubirea"

Sentimentul de iubire sau de atasare se poate defini ca un act pur si simplu chimic, la nivel cerebral. Mai multi hormoni creeaza acea senzatie de "dragoste".
In acelasi timp, multi artisti au incercat sa ii dea iubirii un sens filozofic, neinteles.
Oamenii simpli spun ca iubirea nu poate fi definita, ci "se simte".
Eu, om simplu, scriitoare care se intampla sa-i placa chimia, definesc iubirea printr-un amalgam de cuvinte si ganduri aiurite.

Iubirea,dragostea,atasarea sau cum vreti voi sa o numiti, este mai mult sau mai putin arta de a accepta defectele altcuiva. De a le aprecia. Nu e acelasi lucru ca atunci cand te indragostesti. Nu!
A iubi si a fii indragostit sunt doua lucruri complet diferite.
Iubirea este atunci cand fericirea altcuica devine fericirea voastra.
Cand a lasat capacul de la wc ridicat si tu totusi nu-i scoti ochii pentru asta.
Cand ea a uitat sa-ti cumpere berea aia preferata si tie nu prea-ti pasa.
Cand mama ta sta cateva ore in bucatarie doar ca sa-ti gateasca ciorba aia care-ti place tie cel mai mult sau prajitura preferata.
Iubirea e atunci cand desi taica-tu nu suporta gandurile tale de adolescent rebel, te acceapta asa tampit cum esti.

Iubirea nu inseamna flori sau ciocolata sau plimbari lungi prin parc in dupa amiezi tarzii de toamna. Acestea sunt demonstratii ale ei, dar nu o definesc.
Ceea ce defineste insa cu adevarat sentimentul acesta, pe care-l simtim inca de cand avem primul contact cu lumea, este tocmai acceptarea.
Toleranta. Faptul ca desi urasti 10 lucruri la cineva, in loc sa-l dai dracu,accepti acele defecte nenorocite. Sau il ajuti sa le corecteze.
Iubirea e simpla, si niciodata complicata. Noi preferam sa o intortochem si sa-i dam o groaza de sensuri care, in defnitiv, nu-si au rostul.
Iubirea inseamna sacrificiu si acceptare, compromis si toleranta si nimic mai mult.

Tati?

Tatal meu nu a fost prezent in viata mea asa cum sunt, probabil, majoritatea tatilor.
Tatal meu nu m-a invatat la 13 ani sa nu ma indragostesc de cine trebuie.
Tatal meu nu m-a invatat sa merg cu bicicleta la 5 ani si nici nu mi-a vazut primele zgarieturi in genunchi.
Tatal meu nu e un erou. Nu e un rege.
Tatal meu nu e  bogat, nu e seful unei companii mari.
Tatal meu nu a fost de fata cand am suferit prima data din dragoste, sau cand am luat primul FB in clasa intai. Nici cand am luat primul 10 in a cincea, sau cand am intrat la liceu. Nu m-a condus la banchetul din a opta.
La 2 ani l-am dat afara din masina si l-am numit strain.

Nu e tatal perfect, sau sotul cel mai romantic sau bunicul cel mai rabdator.

Dar tatal meu e plecat de mai mult de 10 ani in strainatate, pentru mine, pentru familie. Tatal meu munceste in fiecare zi mai greu, mai mult pentru ca eu sa nu duc lipsa de nimic. Tatal meu a lipsit de Craciun, de Pasti, de la zilele mele de nastere ca eu sa am acele cadouri mult dorite.

Nu ti-am scris niciodata, tati.
Nu am atatea amintiri cu tine cat au celelalte fete, nu esti regele sau eroul meu. Esti tatal meu. Esti stalpul meu. Esti singurul barbat din viata mea care reprezinta siguranta zilei de maine.
Am fost mereu incapatanata si te-am judecat. Ti-am judecat absenta, certurile, te-am invinuit pentru ca nu ai fost aici sa-mi dai un exemplu al persoanei pe care eu trebuie sa o iubesc.
Nu mi-am cerut niciodata iertare pentru fiecare moment in care am fost incapatanata, in care am jucat rolul copilului rasfatat, al adolescentei rebele.

La 18 ani, tatal meu m-a condus la majorat.
La 18 ani, am avut primul dans tata-fiica.
La 18 ani, am dat shot-uri de tequila cu tine.
La 18 ani, mi-ai spus pentru prima data cat de mandru esti de mine.
La 18 ani, imi cer iertare pentru cei 18 ani ai tai plecati. Pentru cele 18 luni in care am refuzat sa-ti vorbesc.
Pentru cele 18 zile in care am uitat sa pretuiesc munca parintilor mei.
Pentru cele 18 ore de avion pe care le faci in fiecare an doar ca sa-ti vezi familia.
Pentru cele 18 minute nepetrecute alaturi de tine.

Draga tata, sper sa-mi mai traiesti 18 ani. Dublul lor. Triplul. Pana la 100 daca poti. Doar, doar, sa mai dansezi cu mine pe Vama Veche si sa-mi canti Me gustas tu.

18

O sa fac 18 ani.
Peste trei zile, voi zice "sunt majora!" ; "am 18 ani!".
18 ani de zile.
De amintiri, de zambete, 18 oameni trecuti prin viata mea.
Pot sa spun ca imi e frica? Ca.. am emotii?
Stiu ca nu se va schimba nimic, ca orele la fel se vor scurge si la fel o sa ma plang ca niciodata nu fac nimic. Ca nu mai scriu, ca nu mai citesc, ca nu mai ... sunt.
Dar sunt opt-spre-zece. Nu cinşpe', nu şaişpe'. Poate ca si la 20 ma voi simti la fel, poate ca si la 33.
Cel putin, prezentul trezeste in mine sentimente. Cum a trecut timpul? Unde mi'au fugit cuvintele? Cand am pus punct? Unde am pus virgula? Cui? De ce ieri si nu azi?
Ma bantuie optsprezece ganduri. Optsprezece dorinte.
Daca tot ma descarc si scriu, ar trebui sa le multumesc alor mei ca m-au crescut, ca m-au educat, sa le ier cer iertare ca nu sunt copilul perfect, ca gresesc des si imi cer scuze rar, ar trebui sa imi las privirea mandra jos si sa ii sarut bunicii mana ca munceste pentru visele mele. Ar trebui sa'i spun surorii mele ca o iubesc, pentru ca zic asta rar. Sa nu uit de nepoata mea si sa ii spun ca "dadi"  abea astept sa creasca. Ca e lumina tuturor.
Ar trebui sa le multumesc prietenilor mei,si vechi,si noi, si plecati si prezenti ca sunt aici. Ca ma suporta.  Ca ma asculta sau ca m-au ascultat.
Ar trebui sa ii multumesc tipului (stii tu cine esti) acela special care nu vrea sa plece din viata mea. In sufletul caruia am ramas pe primul loc, desi au trecut o groaza pe acolo.
Sa le multumesc oamenilor ca ma inspira zi de zi cu zambete efemere.
Sa ii multumesc Cerului ca sunt pazita de Ingeri blanzi.

Va multumesc tuturor ca ati ramas cu mine pe acelasi drum. Ca ma certati cand trebuie si ca ma imbratisati cand am nevoie. Ca ma inspirati sa scriu. Ca sunteti aici.
Dorinta mea cea mai mare?
Sa nu plecati.
Viitorul e acum. Amintirile sunt pe mut. Intotdeauna o putem lua de la inceput.