Mama :)

”Mama„ 

         Când auziţi acest cuvânt, care-i primul lucru la care vă gândiţi  ? Sau primul sentiment care vă inundă sufletul?

Eu mă gândesc la grija ei nesfârşită pentru mine, la iubirea necondiţionată pe care mi-o acordă zi de zi, la lucrurile şi sacrificile pe care le face ca eu să fiu fericită, la zâmbetele ei...Mă gândesc la ce m-aş face fără ea,şi uneori mă întreb „aş rezista fără să-i aud glasul o zi ? dar fără să o văd ? aş putea să traiesc cu gândul că ea...nu e ? ” 

      Nu. Un „nu” mai sigur ca oricând. Şi ştiţi de ce ? 

Pentru că atunci când vine vorba de mama mea, nu există verbul „a crede” ; nu există neîncredere sau îndoială; există doar vorbe pline de siguranţă, doar gândul că ea e „mama” şi femeia aceasta n-ar fi niciodată în stare să mă rănească, sau să mă părăsească. 

     Ştiu, există certuri. Contraziceri urâte, momente când tot ce vă doriţi e ca ea să nu existe. Dar trecem peste ele,uităm această dorintă absolut tâmpită şi ne confruntăm, fără să vrem, bucuroşi cu realitatea. Şi peste ce dăm ? Peste o femeie blândă, cu chipul fără riduri şi cu-n zâmbet plin de căldură ;alături de-o privire iubitoare, autoritară uneori; însă mereu cu „acel ceva” bun, acel lucru pe care îl are mami...Dăm peste o doamnă modestă, întotdeauna având cu ea un sfat şi-o vorbă care să ne aline când suntem supăraţi. 

Şi descoperim, involuntar, că o iubim în fiecare moment al zilei, că avem nevoie de ea aproape în orice minut,că toate par mai grele fără prezenţa mamei...

       Cu alte cuvinte, nu ne îngăduim s-o pierdem. Nu vrem să o lăsam să plece nicăieri, căci ea face parte din noi, mama ne-a făcut să fim cine suntem acum. 

Ceea ce voiam să vă zic e ....nu ştiu, preţuiţi-vă părinţii. Bucuraţi-vă că îi aveţi sănătoşi lângă voi, şi încercaţi să le aduceţi un motiv de bucurie. :) 

P.S. Nu mi-e ruşine s-o recunosc că o iubesc pe mama !