sâmbătă, 13 septembrie 2014
Vreau sa scriu.
Vreau sa simt tastele laptop-ului tremurandu-mi sub buricele degetelor, rugandu-ma sa incetez. Vreau sa le lovesc atat de tare, incat sa simt pana in suflet cuvantul.
Caci cuvantul, cuvintele sunt cele mai puternice arme. Poti sa impusti, sa omori, sa lovesti cu pumni si picioare; dar ce ramane la sfarsit ?
Cuvantul.
Cand te desparti de persoana iubita, iti aduci aminte ochii caprui-ciocolatii stralucind slab in lumina soarelui zicand "te iubesc" . Si de fapt, ce este "te iubesc?" O metafora. Un sentiment. Redat prin ce?
Prin cuvant.
Cand mama ta te mangaie pe par, si tu o privesti linistit, cu sufletul impacat; in timp ce ea-ti sopteste probabil un cantec vechi, ce-ti ramane in suflet? Imaginea mamei vorbindu-ti, imbratisandu-si sufletul cu ce? 
Evident, cu niste cuvinte simple, dar Doamne, atat de blande si gingase; incat ai vrea sa le auzi o viata intreaga.
Vreau sa scriu, cuvinte multe si frumoase, ondulate, drepte, usoare. Cuvinte triste, fericite...
Sa scriu despre tine, despre ea, despre noi, despre ei...Tot cu aceleasi cuvinte cu care am scris si ieri despre altii.
Dar nu pot scrie. Cuvintele-mi fug de sub degete si tastele nu ma asculta, inspiratia se ascunde dupa carti vechi si parfumuri de toamna, iar eu ma gandesc, poate, pentru a miia oara la ce cuvinte ar trebui sa folosesc.


0 gânduri de-ale voastre.:

A toi pour toujours

You're the kind of girl people read books about

Look for the girl with the broken smile

Ask her if she wants to stay a while

DON'T WORRY

BE HAPPY