"Iubirea"

Sentimentul de iubire sau de atasare se poate defini ca un act pur si simplu chimic, la nivel cerebral. Mai multi hormoni creeaza acea senzatie de "dragoste".
In acelasi timp, multi artisti au incercat sa ii dea iubirii un sens filozofic, neinteles.
Oamenii simpli spun ca iubirea nu poate fi definita, ci "se simte".
Eu, om simplu, scriitoare care se intampla sa-i placa chimia, definesc iubirea printr-un amalgam de cuvinte si ganduri aiurite.

Iubirea,dragostea,atasarea sau cum vreti voi sa o numiti, este mai mult sau mai putin arta de a accepta defectele altcuiva. De a le aprecia. Nu e acelasi lucru ca atunci cand te indragostesti. Nu!
A iubi si a fii indragostit sunt doua lucruri complet diferite.
Iubirea este atunci cand fericirea altcuica devine fericirea voastra.
Cand a lasat capacul de la wc ridicat si tu totusi nu-i scoti ochii pentru asta.
Cand ea a uitat sa-ti cumpere berea aia preferata si tie nu prea-ti pasa.
Cand mama ta sta cateva ore in bucatarie doar ca sa-ti gateasca ciorba aia care-ti place tie cel mai mult sau prajitura preferata.
Iubirea e atunci cand desi taica-tu nu suporta gandurile tale de adolescent rebel, te acceapta asa tampit cum esti.

Iubirea nu inseamna flori sau ciocolata sau plimbari lungi prin parc in dupa amiezi tarzii de toamna. Acestea sunt demonstratii ale ei, dar nu o definesc.
Ceea ce defineste insa cu adevarat sentimentul acesta, pe care-l simtim inca de cand avem primul contact cu lumea, este tocmai acceptarea.
Toleranta. Faptul ca desi urasti 10 lucruri la cineva, in loc sa-l dai dracu,accepti acele defecte nenorocite. Sau il ajuti sa le corecteze.
Iubirea e simpla, si niciodata complicata. Noi preferam sa o intortochem si sa-i dam o groaza de sensuri care, in defnitiv, nu-si au rostul.
Iubirea inseamna sacrificiu si acceptare, compromis si toleranta si nimic mai mult.