Tu nu ştii...

Dar e în tine, e în noi, e toţi ceilalţi un monstru oribil, crud, egoist, ce te omoară de fiecare dată încetul cu încetul, secundă cu secundă extrage seva vieţii din tine, se hrăneşte cu ea, o prelucrează şi-o face să ajungă mici particule de fericire moartă.
Şi când monstrul ăsta doarme, când este ignorat, noi ne simţim singuri. Acest „monstru” deşi e vinovatul a multor crime sufleteşti, ne face bine. Ne face fericiţi, ne obligă să-l băgăm în seamă, să dăm atentie şi celor ce poartă în ei un geamăn al său...