365 de bomboane

         Fiecare sfârşit este începutul a ceva mai bun..

        A mai trecut un an. Au mai plecat oameni,au venit alţi în locul lor. Am iubit,am dezamăgit,am fost dezamăgiţi şi iubiţi...Ne-am certat, ne-am împăcat şi poate ne-am ţinut de promisiunile făcute în anul trecut sau poate nu. Am pierdut oameni pe care credeam că nu îi vom pierde vreodată, dar am câştigat poate alţii mai buni...Cine ştie ?
Au fost trei sute şaizeci şi cinci de zile bune, rele, triste, fericite...Au fost şi s-au dus aşa cum au venit;ş-acum pare că timpul a trecut prea repede. Parcă nu ne-am bucurat cum trebuia de zilele acelea, parcă nu am plâns destul anul trecut, parcă nu am îmbrăţişat cum trebuia....
Şi totuşi, în fiecare zi a anului trecut, am primit o „bomboană” . Am râs , sau am învăţat ceva, sau ne-am amintit, sau am creat...Am făcut ceva ce este important, cred eu, fără să ne dăm seama exact. Involuntar,am zâmbit unui străin şi i-am oferit astfel „ceva dulce.”
         Dar a venit două mii treişpe ! Au început şi zilele anului acestuia să se ducă şi iată-ne , fără să vrem , în a cincea zi,aproape a şasea, întrebându-ne : „anul ăsta ce facem ? ” Începem să ne punem dorinţe, să spunem că vom fi mai buni, că nu o să mai greşim, că o să fie altfel . Că poate , printr-o minune, vom realiza ceva, vom fi diferiţi ! Ei bine, ne rămâne speranţa. Trăim cu ea, ne hrănim cu ea şi o ţinem strâns în braţe tot timpul ce-o să vină. Sperăm cu toată inima , din toate puterile , că doua mii treişpe va fi diferit, va fi mai bun.

Vă urez, din suflet şi cu dragostea a unei scriitoare mai începătoare , să aveţi parte de un an fericit şi sper să vi se îndeplinească dorinţele !

Cu mult drag - şi întârziere- ; Miru.