Să ne prefacem în scrum

Vrea să moară. Un tip, nu-l cunoaşteţi. Îmi i-au nesimţita libertate de a scrie despre ideea lui puerilă şi lipsită de sens. Lectură plăcută!

zogga'skizz: m'am saturat
zogga'skizz: de ce trebuie sa traiesc?
Miru: fiindcă mă ai pe mine ca prietenă 
Miru: şi nu poţi să te sinucizi, fiindcă eu nu pot să-ţi continui cartea 
Miru: decât tu
zogga'skizz: wtf...i don't need the shit that is called "my book"
zogga'skizz: fuck demonul si vanatorul
zogga'skizz: fuck life
zogga'skizz: fuck me
zogga'skizz: let's die 
Miru: >.< let's live! smile...T.T .inceteaza
Miru: poti sa te sinucizi dupa ziua de luni, te rog ? 
Miru: vreau sa te vad...ultima data 
Miru: :]]
zogga'skizz: wtf?...
zogga'skizz: ma sinucid maine! 
Miru: NU!
zogga'skizz: ma simt prins aici
zogga'skizz: de un an tot ma gandesc la asta
zogga'skizz: daca sunt un prizonier in lumea asta ?
zogga'skizz: daca ma sinucid?
zogga'skizz: si ajung intr'un loc mai bun?
zogga'skizz: poate voi fi liber 
Miru: liber pe dracu! 
Miru: nu, n-o sa ajungi undeva unde e mai bine 
Miru: viata e frumoasa, si daca nu e acum, poti s-o faci sa fie 
Miru: da ?
Miru: toti suntem prizonieri 
Miru: dar nu evadam cu ajutorul mortii
zogga'skizz: uff....atunci cum?
zogga'skizz: corpul meu e insusi o celula pentru sufletul meu distrus 
Miru: având prieteni , zâmbiind, bucurându-de că în închisoarea asta împuţită numită viaţă există oamenii care ştiu să ne facă să zâmbim uneori 
Miru: da, există dăţi în care vrei să mori dracului o dată! 
Miru: dar uiţi ceva 
Miru: devi egosit 
Miru: uiţi că o să fie unii care o să plângă după tine, care o să sufere, fiindcă nu e aşa uşor să evadezi de aici 
Miru:: nu e bine să te pierzi în deşert, când în închisoare ai căldură şi iubire şi oameni care ţin la tine
zogga'skizz: poate nimanui nu'i pasa
Miru: ba eu cred  ca sunt multi carora le pasa
zogga'skizz: nope
zogga'skizz: pentru ei sunt doar un animal
Miru: pentru mine eşti un prizonier cu gânduri tâmpite
Miru: dar eşti un prizonier care îmi e drag

_______

Poate că e urât din partea mea să postez asta aici. Dar nu-mi pasă. E urât din partea lui că vrea să facă...ceea ce vrea el, aşa că eu una cred că am dreptul de a face ce-mi doresc. Totuşi. De ce să mori ? Ce e atât de incitant la dorinţa asta...aşa de idioată şi prostească ? Aş vrea un răspuns la întrebările astea, dar nu cred că veţi găsi unul.
Eu cred că...e mai incitant să trăieşti. Ştiu că există momente în care ne-am dori să nu existăm sau să dispărem de pe faţa pământului, dar sunt mai multe momentele când zâmbim şi când ne simţim bine. Poate că greşesc, dar sunt sigură că am dreptate. Nu avem voie dreptul la moarte! Ne-am născut, deci suntem obligaţi să trăim! În niciun caz să nu să ne luăm viaţa. Pentru ce ? Pentru cine?! Cu ce ajutăm dacă...plecăm pe drumul fără întoarcere ? Pe nimeni. Ajungem ca la sfârşitul provocat de noi înşine să devenim ceva ce am urât toată viaţa. Ajungem egoişti, lipsiţi de nuanţă, de sentimente şi de orice e bun. Sau asta vrem ? Nu cred.
De ce să nu aşteptăm mai bine sfârşitul ? Fiindcă da, va veni şi el, la un moment dat. Nu suntem nemuritori. Dar totuşi...dacă tot avem dorinţa asta, nu e mai simplu să rămânem în viaţă şi gata ? Să aşteptăm şi să ne bucurăm de ce este în jurul nostru ? Nu îi înţeleg pe cei care vor să moară. Din punctul meu de vedere, nu fac bine, indiferent din ce cauză suferă.
Aşa că, cei care citiţi şi...poate vă trece prin minte să faceţi lucrul acesta necugetat, gâdinţi-vă de două ori înainte. Gândiţi'vă la cei care ţin la voi...sunt sigură că sunt doi-trei chiar mai mulţi, care o fac.

xoxo