Începuturi

           Ei bine, am trecut şi în noul an. Uimitor lucru, trebuie să recunosc, fiindcă anul ce-a plecat mi-a părut  aşa de grăbit, nici bine nu am apucat să uit unele întâmplări de Crăciunul şi Revelionul din 2010, că am ajuns în 2012.

Probabil că doar mi se pare mie sau ceva, cine-ştie, dar 2011 a fost anul acela ciudat, în care s-au întâmplat atâtea, m-am schimbat destul de mult dacă stau să mă gândesc şi am cunoscuţi foarte multe persoane geniale cum de altfel sunt sigură că voi cunoaşte şi anul acesta. 

      Fie, aş vrea să fac o mică postare despre revelion şi zilele ce-au urmat după. 

În câteva cuvinte: Mi-a plăcut. De altfel, am râs, am mâncat, am băut şi am îmbrăţişat foooarte mult. Ciudat să spun că am băut, nu? Ei, n-am ajuns la faza în care vezi trei oameni în loc de unul, ci doar la...puţină ameţeală. Am privit focul de artificii în timp ce filmam şi mi-am spus: Doamne, de ce timpul fuge pe lângă noi? Şi de ce stăm în loc şi el râde zgomotos şi continuă să alerge? Am vaga impresie că totul se mişcă prea repede, prea grăbită-i noaptea să apară şi imediat apare răsăritul. Oricum, sper din tot sufletul că nu voi regreta anul ce am început şi că de fapt, am să fiu mândră de el şi de ce voi face. Dar, trăind în prezent şi cu gândul puţin în urmă, să revenim...

    Ţin să recunosc că nu am dormit mult, ba chiar adormisem pe la trei dimineaţa şi la şase eram trează, tăcută, gânditoare, cică mă uitam la televizor. Plus, am avut cea mai drăguţă trezire, cu un apel pierdut de la Robert, Adi şi Dani şi peste câteva minute, am fost sunată tot de cei trei, întrebându-mă foarte senini ce mai fac şi cum am petrecut. ( apropo, am făcut atât Crăciunul , cât şi revelionul la Băileşti, cu familia şi câţiva prieteni ) 

Am vorbit cu "băieţii mei" mult timp, calculând toate apelurile ar fi trei ore-patru , neadăugând mesajele. 

Pe la doisprezece aşa am reuşit să mai aţipesc, dar tot nu am dormit. Şi nici luni nu am apucat cine-ştie-ce somn, am vorbit MULT cu mama , am stat cu familia sau pe laptop şi la sfârşitul zilei, am urmăit împreună cu mami „Dirty Dancing” - film de care nu cred că am să mă satur vreo dată - şi apoi somn de voie, până azi la doisprezece, ca apoi să ne apucăm de curăţenie serioasă fiindcă se întorcea bunica mea din Spania. 

Deşi am ajutat - mai cu tragere de suflet - şi deşi mama a curăţat covoarele, pufoşii noştri căţeluşi (ce nu cred că au trei luni - sau au? - ) au avut grijă să lase urme prin metode mai...excentrice. Nevoile naturii.

Oricum, cum spuneam, a venit mamaie şi am vorbit cu ea şi toate cele, dar spre seară ne-am întors la Craiova şi eu, acum scriu postul ăsta fiindcă nu am somn şi vreau să scriu. Da, am o poftă...

        Întorcându-ne în prezentul nostru, eu una deja am început să-mi fac mici planuri de viitor apropiat ( cum ar fi să am media 10 la chimie şi să îi mulţumesc pe toţi şiii să le fac viaţa drăguţă la toţi şi să i-au notă mai mare în teză la mate şi la română şi...fie, am planuri neimportante  şi v-aş umple capul cu "şi-urile" mele ) 

Oricum, le urez tuturor care-mi citesc aberaţiile la ora asta sau oricând un an cât mai fericit, mai frumos şi mai bun ! : )

Cu sinceritate, Miru.

.