duminică, 1 ianuarie 2012

Portret nereuşit


Şi-ai să mă uiţi -

Că prea departe

Şi prea pentru mult timp porneşti!

Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Dragă A , 

                  Iartă-mă. Nu fiindcă am greşit în vreun fel anume sau că te-am dezamăgit în altul, căci n-am făcut-o...Ci fiindcă sincer, crede-mă, nu ştiu ce să scriu. N-am ştiut vreodată ce să spun despre tine, chiar dacă te cunosc.  Am o vagă idee că tu eşti tu  şi atât. Înţelegi măcar ce vreau să spun? Nu cred. Lasă-mă să-ţi explic...
                 În primul rând, să nu mă întrebi de ce-ţi scriu asta, să nu mă întrebi care-i motivul rândurilor aruncate pe ”hârtie” , căci nu am unul. Chiar şi aşa, eu vreau să-ţi spun câteva lucruri, vreau să mă laşi să-ncerc să te descriu, să te aflu printre propriile-mi cuvinte şi propriile-mi gânduri. 

      Ştii ceva? Eşti nesimţit. Şi egoist. Şi răutăcios. Şi indiferent. Şi orgolios. Ai destule defecte, trebuie să recunosc. Dar pe lângă toate aceste lucruri, ai mai multe calităţi care reuşesc să le acopere în cine-ştie-ce mod miraculos. Eşti blând şi răbdător şi tăcut - şi când taci, păstrezi o linişte plăcută, caldă, deloc enervantă, una pe care-mi place s-o savurez aşa, doar cu tine- şi înţelegător - taci şi asculţi ; orice tipă ca mine are nevoie de asta ! - şi inteligent şi Doamne, ai momentele tale rare când eşti cel mai dulce, cel mai cel şi eu una preţuiesc clipele alea tare mult. Tocmai fiindcă sunt rare şi tocmai fiindcă-mi pare c-o faci intenţionat, îmi întinzi nervii - de fapt, la toţi - şi apoi, dintr-o dată, le dai drumul cu grijă şi devii absolut adorabil. Trecând peste asta, că deja am deviat de la subiect....
       Ai spus că nimeni nu te cunoaşte. Te-ai răzgândit şi-ai spus că doar eu. E frumos să cred asta, poate-ţi place sau poate nu să creezi spectacole şi eu, cel ce priveşte să fie fermecat. Ţi-a reuşit.  Îmi pare rău s-o spun , dar te voi contrazice. Te cunosc, da. Ştiu cine eşti, da. Ştiu ce-ţi place, ştiu ce nu, am început chiar şi să-ţi ghicesc expresiile....Dar am intrat vreodată în sufletul tău? Se spune că ochii sunt oglinda sufletului...În cazul tău, ochii sunt scutul sufletului , nu laşi pe nimeni să-ţi descopere adevăratele sentimente. Am vaga impresie că eu le ştiu. Parcă ceva-mi spune că m-ai lăsat să văd dincolo de masca asta dură şi rece a ta, de parcă ai fi insensibil.
Nu eşti. Dar te înţeleg. Mereu am făcut-o. Şi te admir. Ştii de ce? A, tu ai învaţat cum să nu dai oamenii la o parte şi totuşi cum să nu te laşi descoperit ca o carte deschisă. Şi nici treptat nu merge, mi-am dat seama că pentru a ajunge să ştiu de fapt cine eşti tu trebuie să trec multe obstacole. 
        Fie, mi-ai zis într-o seară „să fac ca tine” , ca să nu sufăr. Încă nu reuşesc să desluşesc misterul ce te-nconjoară sau felul în care tu ţi-ai construit zidul de apărare. O voi face, într-o zi, sper.
         
Mai sper şi că visele tale, dorinţele tale să devină reale. Sunt sigură de asta, de fapt. Şi spun asta fiindcă ai o ambiţie de neîntrecut, eşti mult-mult mai hotărât decât pe cei care-i cunosc eu şi când îţi pui în cap ceva, cu lucrul ăla rămâi. Din cauza asta, pentru mine ai ajuns să fi cineva cu idealuri măreţe, dar realizabile din multe puncte de vedere.
Vrei să ai o trupă, nu vrei facultatea şi vrei să trăieşti viaţa „la maxim”, din câte mi-am dat seama.  Ai curaj, ai tupeu, ai de toate ca să faci asta. Şi spre deosebire de tine, eu vreau o facultate. Eu vreau să trăiesc oarecum liniştită. Tu...vrei să faci istorie. 
De abea aştept să stau în sala de teatru, ca simplu -poate- spectator la viaţa ta , cu inima bătându-mi din ce în ce mai tare din cauza emoţiilor, fiindcă am să te văd acolo, interpretându-ţi rolul de artist foarte cunoscut în lumea muzicii şi apoi, să te privesc cum vei arunca un zâmbet şarmant spre toată sala, spre mine o privire scurtă....în semn că m-ai văzut o dată, pe scena ta.

Nu ştiu dacă ai înţeles ceva, sper că ai făcut-o şi mai sper, de altfel, că nu te-am dezamăgit cu aceste...rânduri. 

P.S. Nu mă uita, te rog.

Cu dragoste şi sinceritate, Miru.






      



0 gânduri de-ale voastre.:

A toi pour toujours

You're the kind of girl people read books about

Look for the girl with the broken smile

Ask her if she wants to stay a while

DON'T WORRY

BE HAPPY