Ziua doi.

16 iulie. 

Dragă Mihai ;

Am crezut că începutul fără tine o să fie cel mai greu. Dar se pare că nu-i aşa... mă simt din ce în ce mai bine. Îmi spun, în fiecare dimineaţă când mă trezesc că mai e puţin şi tu ai să-ntorci. Am lipit pe frigider şi pe oglinda din baie tot felul de bileţele, aşa cum făceai tu...Sunt scrise acolo expresii de-ale tale, sau doar lucruri pe care să nu le uit. Mai ţi minte cum îmi lipeai un bileţel roşu pe noptieră, în fiecare dimineaţă şi acolo scria mereu : "Să nu uiţi niciodată că te iubesc şi că aşa va fi pentru totdeauna." 
Îmi e dor de ele. De fapt, îmi e dor de tine. Îmi lipseşte vocea ta, căldura ta, privirea ta, îmi lipsesc chiar şi gesturile tale...Îmi lipseşti cu adevărat, Mihai!
   Ieri s-a întâmplat un lucru ciudat. M-am dus să-l plimb pe Max, pe la amiază şi am trecut (Ca de obicei) pe lângă florăria Doamnei Elena. Mi-a zâmbit şi l-a mângâiat pe răsfăţatul nostru, dar ne-a privit cu tristeţe. Şi-apoi, mi-a zis: îmi pare rău, sincere regrete , scumpă Sara. Eraţi aşa frumoşi împreună, chiar e păcat ce s-a întâmplat! 
   Iar eu nu am ştiut ce să fac, sau ce să-i răspund şi doar am zâmbit...Apoi mi-am luat la revedere şi am continuat plimbarea, tot gândindu-mă la spusele doamnei Elena.  De ce crezi că a zis asta? Adică tot cartierul o vorbeşte ca fiind mai ţicnită şi nelalocul ei, dar mereu mi-a părut o bătrânică simpatică. Ei, poate că aparenţele chiar înşeală şi doamna Elena nu gândeşte cum ar trebui .
În rest, totul e bine. Ţi-am găsit telefonul , apropo. Te-am sunat din greşeală (mai mult intenţionat, căci seara trecută te-am căutat disperată prin apartament, pentru că nu reuşeam să ajung la raftul unde e mâncarea lui Max. Şti, tu erai cel care-i puneai tot timpul să mănânce, fiindcă pe mine nu voiai să mă laşi să urc pe scaun şi să cad. Dar n-am căzut! M-am urcat de data asta...şi am luat punga aceea imensă cu pedigree fără să păţesc nimic. Vezi, nu sunt chiar aşa de neîndemânatică, cum îmi ziceai tu. ) Oricum. Telefonul tău era sub pat, ai avut vreo zece apeluri pierdute de la Alex şi un mesaj cu "nu te vom uita niciodată", dar nu am recunoscut numărul. Ce mesaj aiurit, nu crezi ?

Te las, sună la uşă. O să-ţi scriu şi mâine ! Ai grijă de tine, acolo unde eşti.
Cu multă dragoste, Sara şi Max.

P.S. "nu fi aşa toantă, fluturaşul meu. Evident că mereu mă voi întoarce la tine , oriunde am să fiu plecat. Doar lângă tine îmi e locul ! " (mi-ai zis asta pe 2 iunie, am găsit bileţelul în sertar. tu ai plecat să-ţi faci nişte analize în ziua aceea )