sâmbătă, 28 iulie 2012

Ziua unu .

14 iulie.
"Dragă M, e prima zi fără tine.

Totul e bine, sunt în regulă şi chiar am reuşit să închid cum trebuie uşa de la dulăpiorul din baie. Mai ştii, era stricată...şi tu mereu o reparai.
Mama a sunat şi a întrebat cum mă simt. De fapt, n-a fost singura. Au mai sunat mulţi....Mă intreb ce tot au, de ce le pasă aşa de mult , se tot interesează de mine şi îmi pun întrebări stupide, toţi spun că le pare rău, de parcă s-a întâmplat ceva grav. Şi eu nu îi înţeleg, nu reuşesc să-mi dau seama la ce se referă toţi ! Mi se pare aşa o tâmpenie, nimeni nu întreabă de tine...
N-am auzit pe cineva spunând "Mihai ce face, cum se mai simte, el e bine? Voi sunteţi bine?" Nu, lumea vorbeşte doar despre mine...Şi eu  încă mă întreb, de ce? Chiar şi aşa,  tot încerc( dar în zadar) să le explic că tu ai să întorci. O să vi înapoi curând şi ai să-ţi ceri iertare că ai lipsit , că m-ai lăsat singură doar cu Max. Dar se pare că aşa cum eu nu-i înţeleg pe ei, nici ei nu au puterea să îmi dea dreptate şi să zică " da, lipseşte doar pentru o vreme, apoi o să vină acasă."
Oricum, nu vreau să te întristez cu lucrurile astea. Că tot am adus vorba de Max, trebuia să fi fost azi acasă! Să-l fi văzut ce fericit a fost când i-am spus că tu nu ai plecat de fapt, toată ziua a lătrat şi a dat din coadă şi de data asta, când îţi chiteam hainele, nu s-a mai urcat pe ele. Uimitor a fost că el chiar m-a înţeles şi a fost singurul care m-a crezut când i-am zis "tati se va întoarce la noi, în curând!"
 Îţi vine să crezi? Apoi stat lângă mine, aşa mare şi cuminte şi m-a aşteptat fără să scoată un sunet; ca după să ieşim la o plimbare "de seară" , aşa cum făceam înainte cu tine! Mai ţi minte, nu? Cum mergeam împreună, până la părculeţul de lângă Florăria Doamnei Elena şi apoi ne întorceam....

Oricum, scumpule...să şti că ne lipseşti. Mult de tot! Max iar ţi-a ros adidaşii, nu te supăra. Te iubim mult, cu drag Sara şi Maxie . "


***
Nu vă dau indicii, vă voi lăsa să ghiciţi şi să înţelegeţi singuri despre ce-i vorba în mica mea povestioară. Vă anunţ doar că vor fi douăsprezece zile , douăsprezece scrisori. :)
Aştept păreri ! Spor mult la citit, dragilor !

Cu drag, Miru. 

0 gânduri de-ale voastre.:

A toi pour toujours

You're the kind of girl people read books about

Look for the girl with the broken smile

Ask her if she wants to stay a while

DON'T WORRY

BE HAPPY