Păşea mândră pe trotuarul prăfuit, sunetul făcut de pantofii ei negri cu un toc cui, lăcuiţi, răsunând puternic între acele blocuri fumurii şi murdare. Surâde când crede că-şi aude inima bătând, ştiind că era doar o iluzie de-a ei, de-a dreptul tâmpită. Cerul er înnorat şi urât, fără vreo urmă de soare, deşi luna mai domină.
Îşi îndepărtează câteva şuviţe de păr înflăcărate de pe fruntea lată, cu degetele lungi şi fine, albicioase de altfel. Umezindu-şi buzele rujate cu un roşu intens, îşi priveşte scurt imaginea ce se oglindea în parbrizul unei maşini. Vorbind de maşini, cam multe pe stradă la o oră ca asta. Scoteau un sunet enervant, toate acele strigăte şi înjurături de prost gust, toate acele roţi scârţâte şi femei ce reuşeau să enerveze bărbaţi căci nu aveau idee cum să oprească la trecerea de pieton.
Se opreşte brusc, mijindu-şi ochii de smaralad. Ploapele îi erau înţesate de gene dese, spre norocul ei nu trebuie să folosească vreodată rimel sau ceva de genul, căci avea nişte gene pur şi simplu 'perfecte', în opiniea ei. Se considera, în acelaşi timp, o femeie puternică şi încrezătoare, ce greu putea fi doborâtă de socieatatea infectă din ziua de azi, ce ştiau doar să catalogheze şi să judece, nu să cunoască aşa cum ar trebui persoana căruia îi dădeau 'o poreclă', desigur, amarnic greşită.
Totuşi, de ce-şi mijise privirea ? Răspunsul era evident. În faţa ei se afla propria maşină, una întunecată şi scumpă, primită cadou, căci ştia prea bine înăuntrul ei că nu şi-ar permite un astfel de automobil cu salariul ' imens' pe care-l avea. Problema era că nu-şi găsea cheile. Probleme feminine, ar fi spus bărbaţii. Probleme proteşti şi copilăreşti, ar fi comentat unii. Dar n-avea ce face şi trebuia să caute prin geanta imensă, lăcuită şi neagră, plină de hârtii, sticluţe cu parfum, două-trei rujuri - toate de-o culoare diferită- , pixuri şi schiţe pentru servici. Blestema toate acele lucruri, enervându-se destul de repede, crezând ca uitase cheile acasă, puse în micul cuieraş de lângă uşă.
Într-un sfârşit mult rugat, reuşi să găsească cheile şi să intre în maşină. O porni în viteză, un zâmbet de toată frumuseţea luminându-i chipul bine machiat. Aşteptă la o intersecţie ca un domn să-i dea prioritate şi când acesta făcu asta, 'o luă la goană' printre celelante maşini, observând cu stupoare că întârzia la lucru. Ziua aceasta putea fi foarte uşor numită perfectă până în momentul în care îşi 'pierduse' cheile în geantă. Cu alte cuvinte, o zi ca asta era una obişnuită pentru multe alte doamne mândre de ele, cu o carieră minunată înainte, cu un iubit superb şi înţelegător - rar găsit - cu principii şi opinii clare despre viaţă şi despre tot ce se afla în jurul său, cu ştiinţa că într-o zi vor avea tot ce-şi vor dori.
0 gânduri de-ale voastre.:
Trimiteți un comentariu