Între noi, e o distanţă de kilometri întregi, mii chiar. Între noi, e o flacără ce continuă să ardă de ani buni. Refuză să se stingă, nu vrea să se transforme în cenuşă, nu vrea ca vântul s-o sufle-n depărtări uitate, reci.
Vrea, şi-şi doreşte cu o disperare arzătoare, cu patimă să ne vadă din nou în patul din dormitorul tău, să ne vadă din nou vorbindu-ne în şoaptă, de parcă pereţii ne vor auzi. Vrea să ne audă cum ne şoptim unul altuia cuvinte tandre, dulci, ce totdeauna mi-au inundat auzul şi imediat după m-am afundat în braţele-ţi pline de căldură, m-am lăsat purtată de val, fiindcă ştiam că tu eşti lângă mine, că n-ai să pleci.
Şi tu, cu glasul tău suav, melodios, cu buzele-ţi ce-au gustul imbătător, aşa apetisant şi cu privirea jucăuşă, plină de foc ce arde-nctoninoare, mă iubeai şi poate încă o făci, cum nimeni n-a ştiut.
Flacăra aceea a pornit de la o scânteie. De la una mică, neimportantă, ce pentru noi a însemnat totul. A însemnat startul jocului de-a dragostea. Ne-am jucat doi, trei, patru ani, iar în al cincelea ceva s-a rupt. N-am aflat nici acum, după ce tu ai plecat, ce s-a întâmplat. Ceva a reuşit să ne rupă firul în două, să-l despartă şi să ne ucidă iubirea armonioasă.
Dar ştii, măcar, ce m-a durut cel mai mult? Ştii ? Nu. Dar îţi voi spune, dragul meu, îţi voi spune. Probabil te-ai întrebat de ce-am plâns nopţi întregi, de ce perna mea nu era niciodată uscată şi de ce nu ţi-am mai vorbit.
Plecarea ta, pentru mine, a însemnat sfârşitul meu. Sfârşitul a tot ce era-n jurul meu. Mi-ai sfâşiat, involuntar, sufletul când paşii tăi nu s-au mai auzit prin casă. Când nu ţi-am mai auzit vocea bine-cunoscută, când nu ţi-am mai simţit privirea arzătoare coborând asupra mea, pământul s-a oprit din a se mai roti. Fiindcă tu ai fost centrul gravitaţiei mele, centrul Universului meu.
Dispărând, totul s-a transformat în nimic. Da, aş putea să-mi refac viaţa, aş putea. Dar nu vreau.
Exact ca flacăra ce continuă să ardă după atâţia ani, şi eu cred şi vreau să te întorci la mine. Să-mi zâmbeşti iar. Să-mi vorbeşti iar. Să mă priveşti iar.
Să nu încetezi din a fi doar al meu.
0 gânduri de-ale voastre.:
Trimiteți un comentariu